Acasa, am luat copilul in brate si am inceput sa i citesc. Nu stiu daca e stilul de parenting contemporan cel care m a facut sa mi inghit limba, pot doar sa spun cu mina pe inima ca e o carte din care ii pot citi maxim doua poezii fara sa cenzurez textul.
De ce vrei sa ma omori?/Ca am si eu parinti ca tine/Si ar plinge mama dupa mine/Si ar plinge bietele surori/Si ar plinge tata mult de tot/Caci am trait abia trei zile",
"Ba eu spun orice greseala/Mamei, pe de a rost/Eu ii spun orice greseala/Caci copilul care nsala/ E urit si prost".
Exemple: "De s ar face miine odata/Sa mi vad pusca incarcata/Si sa vad si eu cum mor/Pasarelele din zbor Va muri vreuna oare/Cind oi da cu pusca?- Dar/Am sa stau sa vad cum moare?", "
La asta adaugam poeziile cu mesaj religios care prezinta un Isus selectiv: "Toti copiii azi sint harnici/Caci ei stiu ca lui Christos? Ii sint dragi numai copiii/Cei cu sufletul milos".
In consecinta, parinti, think twice daca aveti de ales intre Farago si Bakugan. Alegerea nu e atit de simpla cum am crezut eu. Aaaa, si apropos... Ia numarati in cite dintre basmele clasice mama naturala moare, cea adoptiva e o cutra geloasa pe frumusetea fiicei pe care vrea s o ucida, destinul printesei depinde strict de print (doar el o poate scoate din mizerie), parintii trimit copiii singuri in padure (ba cu alcoale- vin- la bunica "bolnava", ba ii abandoneaza ca n au bani sa i hraneasca)...
