familia

Avem doua zebre australiene. Sint doua pasarele din familia cintezelor, cumparate compulsiv, ca majoritatea animalelor/pasarilor/pestilor detinute de mine vreodata. Sint pereche si asa ramin, cu conditia sa nu moara vreunul. El nu poate fi nici acuzat, nici banuit de infidelitate. Sta intr o colivie alaturi de perechea lui si poate cel mult sa traga cu ochiul la vrabiile de afara, cind le scot colivia pe balcon. In rest, mucles. Cumintenie absoluta. Nu tu ispite, nu tu soacra, doar viata in doi. Ea a inceput sa si construiasca cuibul. Au la dispozitie ate moi pe care le cara spre cuib. In timpul asta, el fluiera pe una dintre bare, facind pe niznaiul. Nu i a mers prea mult. Ea a inceput sa devieze de la traseul scurt dintre ate si cuib, undeva pe la nivelul pieptului lui. El s a facut ca nu pricepe, apoi, ca lectie de viata, i au fost refuzate diferite favoruri: de la scarpinat penele cu ciocul la altele, incluzind cele privind fertilizarea viitoarelor oua. Asa ca el si a schimbat comportamentul. A inceput sa care ate si sa le aranjeze in cuib. Numai ca ei nu i a placut cum le aranja.